Alternativă educațională Waldorf completează sistemul educațional existent; substituie unele forme de educație printr-o ofertă metodică și didactică diferită sau complementară; restructurează cadrul de organizare și funcționare a instituției școlare.

Importanța ritmului în Școala Waldorf

În Școala Waldorf, ritmul are un rol important în educația voinței, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunilor și al anului. Ritmul orei este reliefat de împărțirea cursului principal, ce se desfășoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părți: o parte ritmică, prin care este solicitată voința copilului, o parte cognitivă care se adresează intelectului și o parte de povestire care se adresează simțirii.

Utilizarea ritmului în educație permite ca întreaga ființă a persoanelor educate să fie abordate și nu numai componentă sa intelectuală.

Ritmul zilei presupune studierea materialelor cu caracter cognitiv în prima parte a acestor și a celor artistice și practică în cea de a doua parte. Acest lucru face posibilă adâncirea subiectelor teoretice prin aplicația lor în practică și prin însuflețarea lor artistică.

Ritmul lunii se referă la există unele module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele 8 și 10 sunt studiate materiile principale (română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module poartă denumirea de epoci.

Învățarea în epoci

Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasă studiată, de exemplu biologie, zilnic, primele două ore fără pauză, timp de 2–4 săptămâni. Într-o astfel de epocă se poate parcurge chiar și materia pe un an școlar, economia lucrului fiind deosebit de eficientă.

Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu biologia doar peste câteva luni, poate chiar peste un an. Desigur că între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să îngrijoreze.

În Şcoala Waldorf uitarea este considerată un aliat, din două motive: în primul rând pentru că uitând biologia, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile unui nou domeniu, de exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru că, după ce biologia a fost uitată aparent complet, la reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate.

Un alt avantaj al predării în epoci este faptul că informaţiile şi întrebările primite peste zi sunt prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor rezolvarea lor.

Însă nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular limba maternă şi gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele naturii. Aceste materii pot să apară şi în ore de exerciţii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la cursul de bază. Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte activităţi artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele de exerciţii.

O școală fără manuale

Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi şi la întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o legătură directă în comunicarea cu elevii.

Pe de altă parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv şi are posibilitatea de a adapta nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.

Formarea unei păreri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate şi viaţa de autodidact sunt calităţi evidente pe care le dobândesc elevii astfel şcolarizaţi.

O școală fără note

La școala Waldorf nu se dau note/ calificative, pe de o parte pentru a nu declanșa o concurență nesănătoasă, cât și pentru a evita etichetarea copilului în funcție de aceste calificative.
De aceea, la cursuri există mai multă deschidere și participare din partea elevilor, aceștia întreabă ceea ce nu înțeleg fară teama că ar putea fi «pedepsiți» prin notă. Evoluția copilului este surprinsă mult mai complet de către învățător/ profesorul diriginte în caracterizarea generală a copilului, care oferă o oglindire a evoluției copilului pe parcursul anului sub mai multe aspecte, nu doar cel al acumulării și redării pe moment a unor informații. Contorizarea evoluției se face în urma observației și notărilor permanente ale profesorului și prin echivalarea cu calificative la sfârșitul anului școlar printr-o medie anuală.

Ponderea deosebită a cursurilor artistice și practice

Ponderea ridicată a cursurilor artistice şi a celor practice iese în evidenţă de la prima privire asupra orarului obişnuit din Şcoala Waldorf, întrucât aceasta îşi propune să realizeze o educaţie echilibrată, oferind pe de o parte fiecărui copil ceea ce i se potriveşte, însă intervenind şi cu preocupări în acele domenii spre care acesta nu are înclinaţii, dar care sunt necesare unei educaţii complete.

Un argument în plus pentru acest principiu: de regulă, educaţia intelectului prin ştiinţe cultivă distanţa, individualismul, antipatia şi concurenţa iar, dimpotrivă, educarea sufletescului prin arte şi meşteşuguri cultivă simpatia, apropierea, lucrul în echipă şi colaborarea.

Ambele laturi ale educaţiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic să-şi controleze singur viaţa, fără a se lăsa manipulat din exterior.

Indirect însă, la nivelul manualitaţii, cursurile artistice sau practice susţin materiile adresate intelectului. Iată două exemple:

1. în clasele mici, atât fetele cât şi băieţii tricotează, activitate care ajută puternic la formarea vederii în spaţiu, necesară îndeosebi matematicii; 

2. la începutul fiecărei zile, întreaga clasă parcurge o parte ritmică în care cântă, recită sau dansează (jocuri adecvate vârstei, însoţite de bătăi din palme, jocuri ritmice şi gesturi sugestive).

Partea ritmică îi aduce pe toţi la unison, le canalizează energia şi îi pregăteşte pentru oră. Importanţa cursurilor artistice rezidă şi în faptul că le educă stările sufleteşti. Ele sunt evidenţiate în arte, iar elevul trăieşte, în procesul reprezentării lor, caracteristicile propriei personalităţi, pe care astfel o cunoaşte şi o stăpâneşte bine. El îşi cultivă capacitatea de a percepe stările sufleteşti, dezvoltându-şi abilităţi de comunicare dincolo de calea verbală.

Conducerea clasei de către învățător, dincolo de clasa a IV-a

Activitatea de îndrumare a clasei este realizată, de regulă, de către o personalitate, care îşi asumă corelarea şi coordonarea evoluţiei şcolare a elevilor pe parcursul unei trepte şcolare.

Particularităţile de vârstă, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenţa unei aceleiaşi persoane în această funcţie coordonatoare.

În sistemul de învăţământ Waldorf, această funcţie didactică este numită „învăţătorul clasei” şi are ca şi îndatoriri pedagogice predarea unui număr de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu până la liceu.

Disciplinele predate în epocă sunt, de obicei, cele cognitive, iar predarea lor interdisciplinară este un deziderat esenţial al acestei pedagogii. Cu toţii cunoaştem faptul că, la această vârstă, elevii percep evenimentele, acţiunile din realitate iar predarea trebuie să ţină cont de acest fapt şi să menţină trează această capacitate de observare, bazată pe interesul firesc al elevului.

Experimente, excursii, observaţii minuţioase sunt modalităţi fundamentale de organizare a învăţământului până la pubertate. Formele de lucru introduse în clasele primare sunt baza pe care se aşază munca de observare din clasele gimnaziale.

De aceea este esenţial ca una şi aceeaşi persoană să însoţească elevul pe parcursul acestor opt ani, când îşi formează instrumentele de cunoaştere.

Din punct de vedere psihologic, schimbarea învăţătorului în clasa a cincea nu înseamnă doar despărţirea de o persoană, adesea îndrăgită, ci şi de un mod de lucru. În mod natural, această despărţire se realizează la pubertate, când tânărul nu mai acceptă prezenţa unui model de imitat, ci îşi caută propria formă de exprimare. Aici este normal să apară mai multe personalităţi în faţa elevului, pentru a-i da posibilitatea să aleagă elemente diverse şi de a-şi exersa formele proprii, prin acceptare sau combatere sănătoasă.

Datorită formelor legislative şi de pregătire existente, această formă de organizare nu este oficial acceptată în România, dar este încurajată de unele inspectorate şi de cercetători în pedagogie şi de psihologi.

Conducerea colegială

Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral să accepte ca fundamental pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor școlii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesional.

Acesta este de fapt directorul școlii. Și pentru că problemele curente se cer să discute pe măsură ce au loc, consiliul profesional se întrunește săptămânal.