”Școala altfel-Iskola másként”
Sărbătoarea Recoltei
Din vremuri imemoriale, omul a simțit nevoia să celebreze diferite evenimente legate de viața personală, de părțile societăților din care fac parte, sau legat de schimbările petrecute în natură. Absolut toate culturile și toate civilizațiile de-a lungul istoriei au ca numitor comun acest fapt, diferențele constând în modul în care ele se desfășoară. Tot ca un numitor comun, se poate observa că, de-o amploare mai mare sau mai mică, toate sărbătorile au implicații sociale, toate au de-a face cu un cerc mai mare sau mai restrâns de oameni. Aşadar, ele vizează atât individual, cât şi societatea căreia îi aparţine, având ecouri care durează în timp. Asemenea anotimpurilor ce se derulează ritmic de-a lungul unui an, sărbătorile religioase se celebrează, suprapunându-se în bună măsură peste ceea ce erau, în perioada precreștină, sărbătorile legate de schimbările din natură. În acest fel, i sa oferit omului de rând o modalitate practică de împărțire a timpului, o serie de jaloane care să-i ghideze viața în toate aspectele ei.
Participând la sărbători din fragedă copilărie, omul era educat și în spiritul comunității, deoarece orice lucru repetat ritmic, în condiții similare, care să comunice anumite conținuturi (ce se aprofundează odată cu creșterea în vârstă), duce la formarea de obiceiuri și deprinderi.” (E. Bock – Cercul sărbătorilor anului; Ch. Kutik , EM Ott- Heidmann – Cartea anotimpurilor).
Pământ, hrană tu ne-ai dat,
S oare binecuvântat!
Dragă Soare, drag Pământ
Nu vă vom uita nicicând!
An de an, Sărbătoarea Recoltei, nu găsește împreună: dascăli, elevi și părinți ai comunității alternativei Waldorf a Școlii Gimnaziale „Nicolae Bălcescu” din Tg. Mureș, într-un moment al celebrării roadelor pământului și al recunoștinței închinate luminii Soarelui, puterii pământului și muncii omului.
Acest gest, dincolo de statutul de eveniment, prilej de marcare a unui moment important al ciclului organic al anului și de a trăi a unor valori morale hrănitoare dezvoltării armonioase a simțirii, voinței și gândirii copiilor noștri.
Aleile curții școlii primesc, în zori, copii veseli ce poartă coșuri pline cu roade. Bunătățile coapte în familie încarcă mesele, castanele prăjite ne îmbie cu aroma lor, iar mustul dulce curge din teascuri. Spargem nuci, sfârnim porumbul, împletim coronițe din pănușe și ne manifestăm curajul, cățărându-ne în copaci. Nu înainte de a aduce toamnei și roadelor, cântec, joc și poezie. Copiii au acum prilejul de a urmări munca colegilor lor din clasele mai mari sau din cei mai mici, sau altfel de întâlnire decât în cea a recreațiilor.
Grație sprijinului reciproc, am viețuit și în acest an, împreună, o zi minunată: dascăli, elevi și părinți deopotrivă! Un eveniment care sădește azi semințe, pentru un mâine pe care ni-l dorim cu toții mai bun.
https://www.facebook.com/scoalawaldorfmures/videos/662154578906349/
Szent Mihály-napi bátorságpróbák a marosvásárhelyi Waldorf iskolában
Szent Mihály napja, szeptember 29-e, az a nap, melyet izgatottan várnak a waldorfos diákok, hiszen nem sokkal a tanévkezdés után máris ünnepelhetnek.
Idén a korai tanévkezdésnek köszönhetően kicsit több időnk volt nekünk tanítóknak, tanároknak este rákészülni, ráhangolódni erre a jelentős eseményre. Évszakasztalainkon megjelentek az őszi színek, termések és természetesen a kétkarú mérleg, mint a tetteink megmérettetésének szimbóluma. Az osztálytermekből Mihály-napi dalok, mesék, legendák, történetek, furulya- és citerazene szűrődött ki. Ugyanakkor finom illatok áradoztak az iskolánkban: sárkányformájú cipók, pizza, muffin s hasonló finomságok készültek a „vándor-sütőben.” Az osztálytermeket a gyerekek által készített termés-bábuk tarkították. Szóval kellőképpen felkészültünk a nagy napra.
Ilyenkor, ősszel, amikor az embert a természet „elhagyja”, a lelki bátorságnak kell felébrednie. Ezért ezt az ünnepet az erő és a cselekvés ünnepének foghatjuk fel. Az iskolai élethez – és általában az élethez – kitartásra és bátorságra van szükségünk. Szent Mihály a sárkányt győzte le; az ember földi életében a lustaság vagy a félelem sárkányával veheti föl a harcot.
Minden diák tudja, hogy egy sor bátorságpróbát kell kiállnia. Ott van a levegőben az izgalom, a kíváncsiság, hogy „vajon idén milyen próbák lesznek?”
Örömünkre szolgált, hogy két év kihagyás után ismét a szülők jelenlétében mutathatták meg bátorságukat az elemisek, akik az általuk húzott termény alapján rendeződtek csoportokba. A szülők közül ügyes csoportvezetők kerültek ki, s az ő irányításukkal elindult a körforgás.
A hét próba az alábbiakból állt: kötélugrás (sárkány szája), célbadobás (sárkányetetés), sötét alagúton való átmászás, fára mászás, szegezés, apró magvak sárkányetetés)
A próbák végeztével kicsik és nagyok a bőség asztalához járultak, s jó hangulatban folytak a párbeszédek. Un sărut próbatevők sárkányos érmét kaptak tanítójuktól, hogy megemlékezzenek erről a napról.
A közép-tagozatosoknak másfajta kihívással kellett szembenézniük, számukra egy túrát szerveztek az oszik. Az Isten-széke túra résztvevői jóleső fáradsággal, s egy kis izomlázzal zárhatták a napot, s bizton elmondhatták, hogy aznap legyőzték a saját sárkányaikat.
balcescums@yahoo.com